Respingerea raportului de activitate pe 2008 al Societății Române de Televiziune este motivul oficial care a dus la demiterea automată a președintelui instituției, Alexandru Sassu. Motivul real este, desigur, apartenența lui politică, PSD, și modul lamentabil în care televiziunea publică a reflectat campania electorală de la sfârșitul anului trecut.

Dincolo de toate acestea, se află incompetența acestuia în domeniu. Ultima dovadă vine într-un moment în care mai conduce TVR din inerție, în așteptarea unui înlocuitor. Și în care, măcar că nu mai are vreo obligație de partid, ar fi putut, fie și demonstrativ, să arate care e rolul unei televiziuni publice.

Pe 17 aprilie, mai exact în zorii zilei de sâmbătă în România, Lucian Bute își apără pentru a 5-a oară titlul mondial la Montreal, în fața columbianului Edison Miranda. Drepturile de televizare solicitate de organizatori sunt de 150.000 de dolari. Canalele private și-au făcut calculul, au ieșit pe minus și s-au retras din cursă. Probabil că nici televiziunea publică nu ar fi reușit să găsească o soluție pentru o rețetă miraculoasă (dată fiind diferența de fus orar care face ca meciul lui Bute să se desfășoare la o oră aproape imposibilă în România). Dar, din respect pentru plătitorii de abonament dispuși să se trezească cu noaptea în cap, ar fi avut obligația să-și asume pierderea. Cu siguranță, chiar și la acele ore mici ale dimineții, audiența ar fi fost mult mai mare decât a altor emisiuni transmise în prime-time, cu pierderi și costuri echivalente.

Campionii care în ultimii ani ne-au făcut să ne simțim bine că suntem români îi putem număra pe degete. Lucian Bute e unul dintre ei. Iar privarea de a putea vedea în direct un meci pentru titlul mondial al unui român este nu doar o dovadă de incompetență, ci și de dispreț și iresponsabilitate. Dacă Sassu nu ar fi fost deja demis, această decizie (de