Exact aşa a spus Gabriel Liiceanu, rezumînd perfect cei douăzeci de ani ai Editurii Humanitas, la întîlnirea de vineri 26 martie de la Grupul pentru Dialog Social.
„Visul meu a fost să arunc o bibliotecă peste ţară. La început biblioteca mea, apoi a prietenilor mei.“ Fie Andrei Pleşu, adaug eu, fie Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, fie Petru Creţia şi Sorin Vieru, fie Mihnea Berindei, Horia-Roman Patapievici, Andrei Cornea ori Sorin Antohi. Visul lui Noica, al lui Eliade şi Cioran.
În anii ’90, Humanitas a luat tot ce era mai bun şi mai intens fremătător în aşteptările noastre şi ne-a dat tot ce era mai fecund în filozofia, metafizica, sociologia, politologia, istoria religiilor şi a ideilor din Europa şi din lume. Flămînzi şi însetaţi de tot ce se leagă de esenţa liberalismului şi a conservatismului, de elitarism şi anticomunism, am dat buzna cu sfîntă frenezie nu doar în Platon, Plotin, Aristotel, Hegel sau Zen, ci şi în Popper, Hayek, Mises, Toynbee, Arendt, Jean-François Revel, Dahrendorf, Huntington, Todorov, Glucksmann, dar şi în Lao Zi, Guénon, Schuon, Rudolf Otto, Tucci, Ortega y Gasset, Pelikan. Ne-am rebranşat la interbelic prin I. G. Duca şi Cioran, Argetoianu şi Eliade, Sebastian, Ionescu, Noica, Mihai Rădulescu şi Jeni Acterian, prin Bossy, Gafencu, Cesianu, Belu Silber, Ivor Porter, după cum am gustat cu amarnică voluptate acea sublimă exorcizare a ceauşismului prin care ultimul stoc de hîrtie de lux rezervată de Editura Politică pentru volumele „Din gîndirea...“ avea să se transforme în nouă tomuri Confucius, Gracián, Schelling, Nietzsche, Augustin, Tocqueville, Heidegger...
Humanitas ne-a dăruit Cartea neagră a comunismului şi uriaşa aventură a Aniţei Nandriş-Cudla. Dialogurile Regelui Mihai cu Mircea Ciobanu. Pe Robert Conquest, Elisabeta Rizea, Czeslaw Milosz, Arkadi Vaksberg, dar şi pe Marguerite Yourcenar, Llosa, Mishima, J