Spectacolul „Păpuşarul“, de la Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti, are primele reprezentaţii sâmbătă şi duminică, de la ora 19.00.Pornind de la textul lui Gilles Segal, regizorul Alexander Hausvater pune o întrebare dificilă: cum mai poţi crede în Dumnezeu după Holocaust?
Samuel Finkelbaum, un păpuşar polonez din Lodz, evadează din lagărul de concentrare de la Birkenau şi se refugiază la ultimul etaj al unei clădiri din capitala Germaniei. Reuşeşte s-o convingă pe proprietăreasa germană să-i tăinuiască prezenţa, până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Deşi regimul nazist este răsturnat, iar Berlinul se află sub control ruso-american, păpuşarul rămâne încă cinci ani în camera lui, izolat perfect de lumea din exterior, refuzând să creadă că războiul s-a terminat.
În noua lui închisoare, el evadează cu ajutorul imaginaţiei, pregătind un spectacol de teatru de păpuşi în care îşi povesteşte viaţa. Şi-a confecţionat din cârpe fosta soţie, pe Rachela, ucisă în lagăr în timp ce era însărcinată, şi doarme în pat cu ea. Îi ţine aproape pe părinţii lui, pe rabin, pe medic - e o întreagă societate recreată din ac şi aţă care asigură o continuitate a existenţei. Iar regizorul-păpuşar este un Dumnezeu din dormitor, care poate duce povestea în orice direcţie.
Dramă, păpuşi, musical
Deşi, în realitate, oamenii pe care i-a iubit sunt morţi, în noul lui univers, păpuşarul polonez îi face să trăiască, oferindu-şi autoritate asupra destinului lor. Astfel, se naşte un conflict între două zeităţi; demiurgul-păpuşar începe să-l conteste pe Dumnezeu, imputându-i nenorocirile războiului.
La cinci ani după încetarea focului, Finkelbaum crede că jumătate din evrei au fost exterminaţi şi că trupele germane invadează Australia. „Am constatat că nu există Dumnezeu. Dacă ar fi existat Dumnezeu, m-ar fi făcut să înnebunesc", spune păpuşarul Finkel
