Temutul interlop are un trecut spumos, atât ca fost sportiv cât şi ca lider al clanurilor ţigăneşti din Vrancea,Costică Argint a făcut făcut box de performanţă timp de şase ani. Între meciurile pe care le avea la turnee, Costică Argint era un adevărat Don Juan, multe dintre domnişoarele aflate în sală căzând pradă declaraţiilor de dragoste ale tânărului sportiv din perioada anilor 1970.

Costică Argint a câştigat în anul 1974 medalia de bronz la Campionatul Naţional de juniori mari în cadrul categoriei mijlocie. „Era mai solid decât colegii săi de generaţie şi acesta era atuul său. Lovea bine cu directa de dreapta,dar şi upercutul era o armă de bază a sa. A făcut box timp de aproape şase ani la Focşani. Avea curaj şi tupeu maxim, dar nu a fost un super-boxer. Când a dat puţin de greu la seniori s-a lăsat. Nu i-au plăcut antrenamentele şi munca asiduă. Putea ajunge campion naţional dacă nu era indolent", ne-a spus Vasile Gârleanu, fost coleg de generaţie cu Costică Argint.

„Le îmbârliga pe „gâşte" ca un adevărat Don Juan"

Alţi antrenor şi colegi din generaţia sa povestesc despre „iubirile" de câteva ore ale lui Costică Argint pe care acesta le avea în timpul turneelor de box. „Când nu avea meci se ducea în sală şi le îmbârliga repede pe fetiţele slabe de înger. Cădeau pe spate la cuvintele de dragoste ale lui Costică Argint. Antrenorul său, regretatul profesor Costache Hogaş l-a prins de câteva ori în WC-urile din sălile de box când le-o trăgea „gâştelor" din oraşele unde avea loc concursul. Le vrăjea pe loc. Ba să-i strângă bandajele sau să-i aranjeze şortul, centura şi mănuşile. Le aburea că face parte din lotul naţional şi că o să vadă toată luma datorită boxului. În acei ani mergea cu astfel de „fiţe". Să ştiţi că multe i-au căzut pradă. A fost mai mare cuceritor decât boxer", ne-a spus unul dintre colegii săi de generaţie.

L-a şantaja