Adjectivul global cu sensul "total" (a se vedea, de pildă, venit global), singurul consemnat in dicţionarele româneşti, a venit din franceză odată cu detaşamentele de neologisme latino-romanice care au pus umărul la ceea ce s-a numit occidentalizarea limbii noastre. Sub influenţa englezei, francezul global a mai căpătat intre timp şi sensul "mondial", pe care l-a preluat şi româna (a se vedea, de pildă, controversata incălzire globală). Nu putem şti dacă sensul al doilea al românescului global, "planetar", are de-a face direct cu engleza - dicţionarele noastre de limbă nu-l consemnează, ceea ce ar putea sugera că este foarte nou, deci cu mari posibilităţi de a fi fost calchiat după engleză şi nu după franceză. A globaliza este consemnat doar de Marele Dicţionar de Neologisme, cu o explicaţie de sens care trimite la franceză ("a judeca o problemă in ansamblu"). Nimic despre sensul "a căpăta dimensiuni planetare" dintr-un citat precum "Cum se globalizează bolile infecţioase" (Adev. 7 IV 09). După cum nu vom afla nimic, in dicţionarele româneşti, despre globalizare, cuvânt care circulă totuşi de cel puţin 10 ani cu referire la fenomenul de creare a unei economii globale liberalizate ("produs mai mult sau mai puţin intâmplător al globalizării, californizării, cocacolizării sau al tranziţiei originale româneşti…", Dil. 1 X 99 p. 7). Şi nici despre adjectivul globalizat, cu sensul "puternic interconectat" ("un fenomen major al lumii globalizate in care trăim", Obs.cult. 165-66 / 03 p. 16). O soartă ceva mai bună au in dicţionarele româneşti verbul a (se) mondializa, "a se extinde la scară mondială", şi substantivul mondializare, "extindere la scară mondială", amândouă explicate, pe bună dreptate, prin franceză. Explicaţia este insă parţială, pentru că şi in franceză mondialisation, pe lângă sensul vechi, folosit incă din anii '50, a dezvoltat, in ultimele decenii, sub infl