…or asta e unul dintre cele mai periculoase locuri pentru a te apuca oboseala. Mai bine atipesti la volan.
Scriam acum ceva vreme ca PNL-ul se cuvine salvat, fie chiar impotriva propriilor sale dorinte: nu putem lasa Romania la cheremul oii ce-a mancat-o lupul si-a facut cu el un cuplu (PDL-PSD, daca mai era nevoie). Ei bine, situatia devine, din acest punct de vedere, tot mai ingrijoratoare.
Calin Antonescu si-a castigat si reconfirmat mandatul de presedinte al PNL stand atarnat de beregata lui Basescu, fie ploaie, fie soare. A castigat cu aceasta strategie multe puncte, nu doar in interiorul partidului, ci si in afara lui, transformandu-se astfel in locomotiva partidului. Strategiile castigatoare, insa, prezinta un risc – riscul de a-ti lua mintile. Problema politicienilor, sugera Machiavelli este ca nu tin cont de schimbarea vremurilor si asuma ca o strategie castigatoare azi va ramane castigatoare de-a pururea. Ti-a mers ca leu, ramai leu. Ti-a mers ca vulpe, continui sa aplici strategia vulpii, chiar daca timpurile necesita un leu. Vremurile se schimba, strategiile raman.
Dupa victoria lui Basescu la prezidentiale, PNL avea sansa sa initieze o reapropiere de PDL si, poate, chiar o intrare la guvernare. Nu neaparat pentru ca ar fi dobandit brusc o simpatie netarmurita pentru partidul prezidential, ci pentru ca asa o cereau vremurile. Asa o cerea interesul partidului. (De acea data, orice s-ar spune, Tariceanu s-a dovedit mult mai intelept – poate ca vine, totusi cu timpul:). Crin, insa, a tinut-o gaia-matul cu discursul anti-PDL si anti-Basescu – si-a fost reconfirmat pe pozitia de presedinte, cu o armata de aghiotanti alesi “pe lista”. Aparent, avusese dreptate.
Aparent, doar. A fost suficient ca Basescu sa fluture pisica ridcarii pragului electoral la 10% pentru ca Antonescu (si mai toti liberalii) sa recunoasca in ce capcana au intrat
