Este foarte greu, dacă nu imposibil, pentru Rusia să-şi găsească un avocat la Vilnius, Praga, Budapesta, Bucureşti sau oriunde altundeva în interiorul spaţiului înconjurat, pînă acum două decenii, de sîrmă ghimpată roşie. Aceasta chiar dacă nici o pistă raţională, ce răzbate prin jungla teoriilor conspiraţioniste, nu duce spre responsabilitatea Moscovei în catastrofa aeriană de lîngă Smolensk. Şi în pofida comportamentului corect al autorităţilor ruse, după accident, ori a logicii care guvernează politica externă a Kremlinului şi care plasează Polonia – cel mai puternic şi mai influent membru al Uniunii Europene dintre fostele state-satelit ale URSS – în inima eforturilor de reamenajare a relaţiilor Moscovei cu Occidentul. Resentimentele faţă de moştenitoarea imperiului comunist nu sînt monopol polonez. O istorie otrăvită grevează, încă, procesul de normalizare a legăturilor multora dintre ţările fostului lagăr central-est-european cu Rusia. Este şi cazul României. Niciunde, însă, în această parte a continentului, miasmele trecutului nu se fac simţite ca în Polonia. Emoţia, amplificată de proporţiile naţionale ale tragediei petrecute în vestul Rusiei şi de coincidenţele tulburătoare ce o însoţesc, le readuce la suprafaţă. Arseni Roghinski, de la organizaţia neguvernamentală rusă Memorial, specializată în cercetarea istoriei sovietice, nu îşi ascundea convingerea că amprenta rusofobiei în conştiinţa poloneză se va accentua după aceste evenimente. Iar Fiodor Lukianov, redactorul-şef al revistei Russia in World Affairs, avertiza, la rîndul lui, asupra riscului ca simbolistica sinistră a accidentului aviatic să întărească, în rîndul polonezilor, sentimentul că tot ce este asociat cu Rusia este groaznic. Chiar dacă eroarea pilotului va fi confirmată – mai spunea Lukianov –, se va putea afirma că Serviciile Speciale ruse l-au ucis pe preşedintele polonez Lech Kaczy