„V-o spun ca şi om politic!”, „Ca şi observator, mi se pare că…” „O spun ca şi premier al României”
Prin tembelismele astea de exprimare, autorii lor vor să arate că ştiu ce e aia o cacofonie, pe care o evită „elegant” cu amărîtul ăsta de şi pe care, fără să ştie îl întrebuinţează ridicol cantitativ. Adică cei care bagă acest şi spun fără să vrea, evident, că ei sînt ce-or fi, dar că ceea ce au de afirmat o fac în calitate de altceva, suplimentar: şi ca oameni politici, şi ca observatori şi ca premier.
Printre utilizatorii frenetici ai acestui şi se numără Emil Boc, care nu cred că vrea să atragă astfel atenţia asupra meseriei sale de bază, cea de avocat. Altfel, aceiaşi fini ocolitori de cacofonii inexistente rostesc fără frisoane „ora doisprezece”, „am văzut decît o problemă” sau „Camera Deputaţilor şi Senatul este în consens”
„V-o spun ca şi om politic!”, „Ca şi observator, mi se pare că…” „O spun ca şi premier al României”
Prin tembelismele astea de exprimare, autorii lor vor să arate că ştiu ce e aia o cacofonie, pe care o evită „elegant” cu amărîtul ăsta de şi pe care, fără să ştie îl întrebuinţează ridicol cantitativ. Adică cei care bagă acest şi spun fără să vrea, evident, că ei sînt ce-or fi, dar că ceea ce au de afirmat o fac în calitate de altceva, suplimentar: şi ca oameni politici, şi ca observatori şi ca premier.
Printre utilizatorii frenetici ai acestui şi se numără Emil Boc, care nu cred că vrea să atragă astfel atenţia asupra meseriei sale de bază, cea de avocat. Altfel, aceiaşi fini ocolitori de cacofonii inexistente rostesc fără frisoane „ora doisprezece”, „am văzut decît o problemă” sau „Camera Deputaţilor şi Senatul este în consens”