Polonezii au uitat de disputele politice. Au uitat sau n-au mai dorit să le exhibe în acest moment tragic. În toată Polonia, oameni, indiferent de orientarea politică, îşi plîng preşedintele, îi plîng pe cei aflaţi în avionul prăbuşit la Smolensk. Lech Kaczynski era la final de mandat, primul mandat ca preşedinte al Poloniei, ales în 2005. Se pregătea de o campanie electorală infernală. Partidul pe care îl reprezenta (Lege şi Justiţie – PiS) pierduse majoritatea parlamentară în 2007, la alegerile anticipate, în faţa partidului liberal Platforma Civică, acesta propulsîndu-l în funcţia de premier pe Donald Tusk. Anumite tensiuni între preşedinte şi premier au existat în ultimii trei ani. Donald Tusk fusese deja la Katyn, preşedintele dorea să ajungă sîmbătă, 10 aprilie. Ziarul The Independent vorbeşte că Lech Kaczynski era iritat de Putin, pentru motivul că l-a invitat doar pe premierul Donald Tusk la ceremonia de miercuri, 7 aprilie. The Independent remarcă o anumită nemulţumire a lui Kaczynski, care s-ar fi considerat „umilit“ de Rusia. Vladimir Putin a avut un discurs abil, vorbind despre polonezii ucişi la Katyn, de „victimele terorii staliniste“, fără să prezinte scuze poporului polonez şi fără să pronunţe cuvintele „genocid“ sau „crime împotriva umanităţii“. Într-un fel, fostul preşedinte Kaczynski dorea să dea o replică, să spună cîteva adevăruri fundamentale despre tragedia de la Katyn, din 1940. Asta în condiţiile în care, de la Moscova, adevărul despre Katyn părea îngheţat la dezvăluirile făcute în anii ’90 de Mihail Gorbaciov şi Boris Elţîn, primul vorbind de responsabilitatea sovieticilor în uciderea polonezilor, al doilea scoţînd din arhivele secrete sovietice ordinul prin care Biroul Politic al URSS, condus de Stalin, a dat ordin de ucidere, la propunerea lui Lavrenti Beria, fostul şef al NKVD. Stalin a ordonat aplicarea „pedepsei capitale“, 22.0