Orice pastilă este ca o sabie cu două tăişuri: vindecă boala, dar creşte cantitatea de toxine cu care ne este bombardat din ce în ce mai mult organismul. Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi ne-a explicat care sunt cele mai „rele” otrăvuri din doctoriile care ne alină suferinţele.
Potrivit Ghidului privind excipienţii care trebuie menţionaţi pe etichetă şi în prospectul medicamentelor de uz uman (publicat în Monitorul Oficial din 12 octombrie 2006), excipienţii pot fi definiţi drept constituienţi diferiţi de substanţa activă a formei farmaceutice utilizate de către sau administrate pacientului.
Astfel de constituienţi pot include coloranţi, conservanţi, adjuvanţi, stabilizanţi, agenţi de îngroşare, emulgatori, aromatizanţi, precum şi constituienţi din învelişul extern al medicamentelor, destinaţi a fi ingeraţi sau administraţi pacientului pe altă cale (capsule tari, capsule moi, capsule rectale, comprimate acoperite, comprimate filmate etc.). În general, se consideră că excipienţii nu au efect şi e de dorit ca aceştia să aibă o acţiune farmacologică proprie redusă sau inexistentă. În anumite circumstanţe, unii dintre aceştia au totuşi acţiune sau efect recunoscute.
Conservanţi cancerigeni
Mai multe detalii despre excipienţii care fac parte din categoria E-urilor nocive organismului, regăsiţi în compoziţia anumitor medicamente, ne-a oferit prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Chimie Alimentară din Bucureşti (ICA). Potrivit specialistului român, „încă de acum câţiva ani, în Franţa au fost interzişi unii excipienţi, în special coloranţii chimici azoici folosiţi pentru colorarea tabletelor, capsulelor sau gelulelor". Printre excipienţii regăsiţi cel mai frecvent în diverse preparate medicamentoase sau în cele cosmetice se numără marea familie a acizilor benzoici (cu indicative cuprinse între E 210 şi E 219).
Acidul benzo
