În România există, de ani buni, împământenită concepţia că este extrem de profitabil să faci afaceri cu statul. De aceea e lesne de înţeles de ce spaţiile închiriate sau concesionate de autorităţile publice nu duc deloc lipsă de chiriaşi, respectiv concesionari, atraşi nu o dată de chiriile, respectiv taxele de concesionare modice practicate de stat. Dacă de obicei de pe plan central se stabileau chirii sau taxe de concesiuni pentru unele bunuri publice din Timiş, constatându-se ulterior că respectivele tarife erau total rupte de ce se întâmplă pe piaţă, nici autorităţile locale nu duc lipsă de situaţii în care tarifele de închiriere sau concesionare par să fie stabilite în urma unor calcule ce depăşesc logica normală.
Tarife dintre cele mai diverse
La Consiliul Judeţean Timiş, de pildă, anul trecut se stabilea chiria pentru o serie de spaţii atribuite unor firme în spaţii în Pavilionul Administrativ al Parcului Tehnologic şi Industrial Timişoara. Deşi condiţiile sunt relativ similare pentru chiriaşi pe respectivul spaţiu, într-un caz Consiliul Judeţean stabilea o valoare a chiriei de 6 euro pe metru pătrat, pe lună, plus TVA, convenind că este valabilă atâta timp cât cursul de schimb euro – leu nu va scădea sub 4 lei pentru un euro, caz în care chiria lunară urma să reprezinte, în euro, contravaloarea a 24 de lei pe metru pătrat pe lună plus TVA.
Cu aceeaşi ocazie unui alt chiriaş, în exact acelaşi spaţiu al Parcului Tehnologic i se percepea o chirie de şapte euro pe metrul pătrat, iar o a treia firmă, tot în Pavilionul Administrativ al Parcului Tehnologic şi Industrial Timişoara plăteşte, în baza aceluiaşi contract, opt euro pe metrul pătrat, în timp ce unei a patra firme i s-a stabilit o chirie de 15 lei pe metrul pătrat pentru atelierul service, şi de doi lei pe metrul pătrat pentru o platformă betonată.
