Campion european la categoria 62 de kilograme, Toni Buci îşi întreţine familia. Cluj, un cartier mărginaş, un bloc vechi, comunist. Acolo locuieşte familia Buci. Ne deschide uşa Maria, o femeie fericită. Motivul? Ultima performanţă a fiului cel mic.
Horaţiu Bogdan Buci, fratele mai mare al actualului campion, avea 11 ani şi era deja sportiv de performanţă. Era un halterofil cu reale calităţi, căruia antrenorul îi prevedea un viitor frumos. Microbul era moştenit de la tată, care în anii ‘80 se bătea cu sistemul pentru un loc între marii sportivi ai României. Fiul cel mare i-a călcat pe urme, dar nu i-a fost suficient şi a insistat pe lângă mezinul familiei să-l urmeze la sală. El avea 11 ani, iar Toni 9. După câteva antrenamente, cel mic a renunţat fără să spună nimănui nimic. Începea drumul pe care l-a visat dintotdeauna: cel care duce spre fotbal. Timp de cinci ani, nu a vrut să audă decât de sportul-rege, până când Horaţiu şi-a intrat din nou în rol.
„M-am chinuit mai bine de un an să-l conving că halterele au nevoie de el. Dormeam cu el în pat şi seara nu-i spuneam altceva decât că trebuie să vină cu mine la sală şi să se reapuce de haltere. Avea un potenţial enorm, dar îi era ruşine de Ionuţ Felecan, antrenorul pe care l-a lăsat cu ochii în soare în urmă cu cinci ani. Ei bine, rezultatele se văd, acum e un mare halterofil. Amândoi îi suntem recunoscători, este un profesionist adevărat", spune Horaţiu.
Într-un apartament modest, cu trei camere, de aproximativ 60 de metri pătraţi, locuieşte familia Buci. Tatăl a lucrat ca administrator de utilaje, iar mama a fost prelucrător prin aşchiere la o fabrică din oraş. Toată viaţa au muncit din greu pentru a le asigura copiilor strictul necesar. Nu mai mult. Acum, fiul cel mic se ocupă de tot.
„Şi-a cumpărat mobila din cameră, a pus geamuri termopan şi nici nu mai ştim câte n-a făcut în casa asta. E
