…disciplina de partid e delicata ca o panseluta: prea mult udata - strica, insuficient udata – se ofileste. Disciplina de partid se afla intr-o relatie invers proportionala cu batranii lui Cosbuc. Cata vreme ultimii erau “greu de pornit/dar de-i pornesti/sunt greu de-oprit”, disciplina de partid functioneaza “pe invers” – e lesne de pornit, mai cu seama intr-o memorie totalitariana, dar aproape imposibil de oprit intr-o democratie pe stil nou. Daca nu ma credeti, intrebati-i pe pesedisti. Mai exact, pe Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Mircea Geoana. Pentru Victor Ponta mai asteptati putin.
[Nota (1) - ca nu ma pot abtine, deformatie profesionala: Machiavelli zicea, bunaoara, ca Turcia e greu de cucerit: avand un legislativ si un executiv contopite in aceeasi persoana, imperiul otoman - precum altele, mai dinspre zilele noastre - e/era eficient. Greu de razbit, militareste vorbind. Odata, insa, decapitat, un asemenea imperiu e usor de condus - un cap e schimbat cu altul, corpul de dedesubt nu se va zvarcoli, dimpotriva; se va bucura, ca are din nou, in sfarsit, un cap. Ce fel de cap, nu-l intereseaza. Invers, o tara in care oamenii sunt obisnuiti cu libertatea, e lesne de cucerit, pentru ca intotdeauna se vor gasi tradatori, dar greu, daca nu imposibil de mentinut - pentru ca - a' naibii oameni! - nu uita libertatea odata ce i-au prins gustul]
[Nota (2) - ca iarasi nu ma pot abtine : Hannah Arendt are o observatie asemanatoare in ceea ce priveste lejeritatea trecerii de la nazsim la comunism. Ar mai fi si alte exemple, inclusiv unele de actualitate:)]
Revenind la PDL – problema economica, da, e ingrijoratoare. Da, te/ne seaca la ficati (y compris pe supra-semnatul, aici, in the USA:), da’ – va vine sau credeti sau nu – oamenii nu traiesc doar cu paine. Nu trebuie sa-l credeti pe Hristos – uitati-va in jur; faceti-va privirea roata. Oamenii traiesc i
