Evenimentele spectaculoase ale ultimelor saptamani au incheiat, parca, o demonstratie foarte trista pentru evolutia Romaniei. Am avut ocazia sa ne convingem care este cel mai putin reformat, cel mai retrograd sector al societatii romanesti. Din pacate, este in acelasi timp, unul dintre cele mai importante, daca nu chiar cel mai important - Justitia.
Sa recapitulam. Transcrierile convorbirilor telefonice in cazul Voicu ne-au arata ca doi judecatori ai Curtii Supreme si-au incalcat inaltul statut, batand din calcaie si jurandu-se pe viata nepotilor in fata unui martafoi, cu aspect si comportament de mafiot, care le cerea lucruri inacceptabile pentru orice magistrat, cu atat mai mult pentru un magistrat al ICCJ.
Aceleasi convorbiri ne arata ca, in ipoteza nevinovatiei lui Florin Costiniu, tot avem coruptie grava la Inalta Curte, pentru ca domnia sa acuza de coruptie completul in fata caruia a pierdut Costel Casuneanu.
Am vazut cum organismul pus sa vegheze la integritatea morala si profesionala a magistratilor a incercat sa musamalizeze, cat a putut cazul, mai precis pana cand in presa a explodat bomba interceptarilor. Pana atunci, CSM a permis unui judecator sa imparta in continuare dreptatea in pofida suspiciunilor de maxima gravitate ce planau asupra sa.
Am aflat, apoi, dintr-un protest al tinerilor magistrati cum se fac numirile la ICCJ: pe baza unor interviuri mai lejere decat discutiile la cafea, fara a tine cont de criteriile de competenta sau macar de pregatirea necesara. Si am mai vazut cum au fost pusi la zid si umiliti in sedinta CSM reprezentatii acestor tineri magistrati, care nu au cerut, argumentat, decat schimbarea procedurilor de numire a judecatorilor la ICCJ si suspendarea rapida a magistratilor suspectati de fapte grave. Au fost acuzati de rea credinta, incompetenta si ipocrizie.
Si e usor s
