…Traian Basescu a dat semnalul reformei in PDL – si cu asta a transformat partidul intr-o lupa prin care putem vedea mai bine problemele pe care le ridica orice reforma in Romania: nu doar reforma PDL, nu doar reforma oricarui alt partid si nici macar cea a clasei politice. Reforma, in general.
Succesul oricarui partid in Romania post-decembrista s-a bazat pe slugarnicie. Macar din gura spui “da, sefu’”, chiar daca dupa aceea faci cum vrei tu sau/si il mai lucrezi pe la spate. Perfect explicabil. Dezvoltata si rafinata sub comunism, strategia lui “ei se prefac ca ne platesc, noi ne prefacem ca muncim”, n-avea cum sa dispara peste noapte. In clipa in care a introdus democratia interna in partid, Adrian Nastase a deschis cutia de viespi: neobisnuiti cu libertatea, membri PSD au inceput sa zboare buimaci, care incotro, fara tinta, izbindu-se unul de celalalt si intzepandu-se reciproc cu sau fara sens. Rezultatul acestor miscari stohastice n-a mai putut fi controlat nici de catre Adrian Nastase si nici de catre Ion Iliescu si s-a numit, in interiorul partidului, Mircea Geoana. In exteriorul partidului, s-a numit Traian Basescu.
Cand apele s-au mai asezat, s-a putut constata cu ochiul liber ca rezultatul de fond pe plan intern a insemnat feudalizarea partidului si sporirea puterii “baronilor locali”. Din nou, deloc surprinzator: rezultatul oricarei tentative de democratizare aplicat unei societati in care oamenii nu sunt obisnuti sa fie liberi e feudalizarea. Asta s-a intamplat dupa prabusirea Imperiului Roman de Apus. Asta a zis-o Machiavelli, a zis-o si John Stuart Mill, au zis-o si altii. S-a intamplat in Romania, s-a intamplat in Alger, s-a intamplat in Irak si in Afghanistan. Si-o sa se mai intample.
Speriat de lectia PSD, Basescu a adoptat in PDL strategia inversa – dupa ce a profitat din plin (si a contribuit semnificativ) la descentralizarea PD