Subiectul „găinii stresate care produce ouă toxice" a îngrijorat o mare parte din populaţie. Scandalul s-a stins însă rapid, fără să clarifice totuşi întrebările esenţiale: „Cât de chinuite sunt găinile crescute în cuşti şi cât din acest stres se regăseşte în calitatea ouălor?". Reporterii RL încearcă să lămurească aceste lucruri.
Dincolo de diplomaţia unor specialişti preocupaţi să nu fie daţi în judecată de crescătorii de păsări, este evident că există o legătură directă între condiţiile în care sunt crescute găinile şi calitatea oului din farfuria noastră. Nu doar din teama că ne-am putea îmbolnăvi, dar şi pentru liniştea psihică, am vrea să ştim că mâncăm ouă provenite de la păsări sănătoase, crescute cu o minimă grijă pe care o merită orice fiinţă vie. Cum trăiesc, totuşi, găinile din fermele româneşti? Pentru a răspunde la această întrebare, am stat câteva zile în două ferme din apropierea Bucureştiului, sub pretextul că sunt un student la Agronomie care face practică. Cu această ocazie, am descoperit găini crescute în cuşti ruginite, care mor prin spânzurare, altele care mişună prin grămezi de fecale sau sunt electrocutate ca să stea departe de propriile ouă.
16 săptămâni de coşmar
Vineri, 9 aprilie, ora 8.00. Pătrund în hala „3 baterii" a fermei de la Mihăileşti, cea mai sinistră dintre halele moştenite de pe vremea comunismului de Avicola Bucureşti. Camera este semi-inundată şi slab iluminată. Mirosul este pestilenţial. Ca în fiecare dimineaţă, îngrijitoarele culeg pentru numărătoare cadavrele găinilor care au murit sugrumate peste noapte. Azi sunt doar şase, dar numărul lor ajunge şi la 15 în unele zile, conform muncitorilor. Angajaţii îmi spun că fenomenul spânzurării apare atunci când puicuţele, înghesuite câte 12 în cuşcă, cresc în dimensiune. Atunci, mai multe deodată îşi bagă capetele printre gratiile de la capacul cuştii şi
