Timpul nu mai are rabdare. Nici cu noi, nici cu ei. Criza nu ne iarta pe noi de griji, iar lor nu le mai iarta greselile. Am ajuns cu totii, poate mai repede decat ne-am fi asteptat, in punctul in care ne-am fi dorit sa nu ajungem niciodata. Mai exact, acolo unde cu totii spunem intr-un singur gand: "asa nu se mai poate!"
Din acest punct nemultumirile noastre sunt prea mari pentru a mai putea fi facute uitate prin simple iluzii. Pentru a iesi din aceasta incurcatura trebuie sa fie luate decizii si sa aiba loc actiuni care sa se soldeze cu schimbari importante in structura Guvernului.
In aceste conditii, doar o remaniere mai poate reda iluzia unei schimbari care sa ne aduca redresarea mult dorita si avantul mult visat. Insa care schimbare este singura care nu il pune in pericol pe presedinte? Remanierea Guvernului Boc, astfel incat ceea ce sa rezulte sa fie acelasi premier, eventual un Boc al V lea, inconjurat de o alta garniture de ministri. Acestia cel putin pentru moment au obligatia sa readuca speranta in randul populatiei.
Presedintele stie foarte bine ca fara un premier subordonat si ascultator, asa cum este Emil Boc, risca sa isi zdruncine anii ultimului mandat. Lectia oferita de Tariceanu nu poate trece usor, iar orgoliul ranit in acea confruntare era cat pe ce sa il coste pe Basescu cel de-a doilea mandat. Asadar, presedintele stie ca trebuie sa ofere din nou speranta romanilor, insa nu o poate face riscandu-l pe Boc. Oricine poate cadea in jurul sau, mai putin premierul care ii ofera stabilitate si putere presedintelui.
Ministrii remaniabili din jurul lui Boc sunt maximul pe care Basescu si-l poate permite in acest moment. Pentru ca acest sacrificiu sa fie primit si sa aiba si valoare in fata popurului el trebuie sa fi prezentat ca atare. In acelasi timp, aceasta solutie este varianta finala si ea trebuie jucat
