Timişoreanul îşi face meseria cu pasiune de jumătate de secol, fiind ultimul specialist din Vestul ţării care poate să „vindece” instrumentele muzicale.
Într-un atelier aflat în apropierea Pieţei Iozefin, ultimul depanator de acordeoane din Vestul ţării face zilnic incizii pe instrumentele muzicale şi înlocuieşte piesele care s-au uzat sau pe care s-a depus praful. Anton Hubert nu are foarte multe comenzi, cum se întâmpla în anii de după revoluţie, însă are o mulţime de clienţi fideli, instrumentişti, elevi sau studenţi ai şcolilor de muzică, care cântă la acordeoane.
După 50 de ani petrecuţi printre instrumentele muzicale, depanatorul susţine că vine cu plăcere la muncă, chiar dacă ar trebui să îşi savureze pensia. „Sunt destui oameni care depind de mine. Eu repar acordeoane chiar şi pentru persoane care vin din Austria”, a povestit bătrânul. El are tot mai puţini clienţi, pentru că acordeoanele au fost ucise de orgile electronice care au apărut pe piaţă după revoluţie. „Instrumentiştii renunţă la acordeon din comoditate. Mai sunt folosite la nunţi, dar ca să mergi după naşi şi mirese pe jos, cu un acordeon de zece sau 15 kilograme în spate, îţi trebuie un spate de fier. Acum au apărut orgile care se ţin în mână ca ghitarele, precum şi cele la care se cântă ca la pian. Ele au înlocuit acordeoanele, au ucis muzica”, a mai spus Anton Hubert.
Acordeoane pentru Serbia
Pensionarul repară acordeoanele pentru câteva zeci sau sute de lei. Spune că posesorii acestor instrumente încearcă să le repare singuri şi astfel le strică şi mai rău. „Dacă nu te pricepi, nu te bagi. Eu am reparat mii de acordeoane. Înlocuiesc piese, înlocuiesc tonurile rupte, curăţ burduful, care se umple de praf. Başii săriţi sunt şi ei o problemă”, a mai spus pensionarul.
El spune că valul cel mai mare de clienţi l-a avut după revoluţie, când timişore