Toata lumea a inteles ca urmeaza marea remaniere. Nu neaparat pentru ca vreun membru al Guvernului si-a aratat limitele compententei, ci pentru ca starea generala de insurportabilitate a depasit cota de avarie. Pasul unu: presedintele a iesit public la televizor si a infierat esecurile economice ale Executivului. Plus, bonus, derapajele politizarii cu care PD-L a luat cu asalt administratia publica. Pasul doi: seful statului cheama Guvernul lui Boc la ordin pentru a-l trage de urechi. In fapt, convocarea Executivului la Cotroceni a fost doar o formalitate. Lucru necesar inaintea marii schimbari.

Ceea ce marile spirite insetate de sange s-au asteptat sa apara dupa confruntarea de la Cotroceni nu s-a intamplat. Multi au ramas fara satisfactie pentru simplul motiv ca informarea oficiala de dupa intalnire nu a comunicat nimic. Iar ceea ce a suprins presa la inceputul discutiilor a fost mai nimic. Basescu a deplans soarta ANI. Si i-a atentionat pe guvernanti ca trebuie sa urgenteze reformele. Atat, nimic mai mult, nicio nominalizare! Vizibil stresati, ministrii lui Boc pareau ca si ei traiau cu adevarat emotia momentului, ca niste elevi chemati in cancelarie pentru prostiile pe care le-au facut in clasa, in pauzele dintre ore. Pana la urma nici nu conteaza atat de mult ce si cum le-a vorbit seful lor adevarat in cadrul sedintei de partid de la Cotroceni.

Este important insa ca intalnirea dintre Basescu si Guvern reprezinta un punct bifat in ordinea logica a evenimentelor. Din acest moment exista si avertismentul oficial pe care presedintele l-a dat Guvernului. De acum inainte totul este permis, orice se poate intampla. Nemultumirea populatiei va avea satisfactie. Capetele pot incepe sa cada. Iar condamnarea a fost semnata inca inainte de numirea respectivilor ministri. Ministrii care vor fi remaniati nu reprezinta, cu siguranta, cei care au gresit