Deşi îl urmăresc încă de pe vremea când, puşti fiind, îşi căuta locul ba în apărarea, ba în atacul Progresului, nu îl cunosc personal pe Cristian Săpunaru, fundaşul actual al Rapidului, însă informaţiile pe care le aveam despre el nu îi erau prea favorabile. Multe scandaluri, dreptate făcută cu forţa, uneori mai mult alcool decât e cazul, plus o atitudine deloc ortodoxă faţă de ziarişti, toate acestea îmi zugrăviseră o imagine a unui fotbalist bun, dar ajuns la un statut care i-a depăşit „pregătirea" de golănaş de cartier. Duminică seară am rămas uimit, sincer, să descopăr un alt Cristian Săpunaru. Un tip deosebit.
La finalul meciului cu Steaua, Săpunaru nu a avut ochi decât pentru un copil drăguţ, Robert, fiul în vârstă de 5 ani al regretatului Sandu Neagu. Când l-a luat în braţe, copilul s-a strâns la pieptul lui, semn că nu era pentru prima oară când se afla acolo. L-a dus la vestiare, acolo unde Robert a fost primit cu aplauze de rapidişti. „Am bătut Steaua pentru tine şi pentru tatăl tău", se spune că i-ar fi zis giuleştenii, iar Robert a turnat un pic de bucurie în sufletul cernit.
Am aflat apoi că, de mai mulţi ani, impresionat de sărăcia în care trăia Sandu Neagu, Săpunaru îl ajuta lunar cu bani, iar pe copiii fostei glorii rapidiste îi mai răsfăţa, din când în când, cu cadouri. Se spune că jucătorul chiar i-ar fi făcut o promisiune lui Neagu, aceea de a-i veghea cariera fotbalistică micuţului Robert, iar Săpunaru se ţine cu sfinţenie de această promisiune. „Cristi, te iubesc! Abia aştept să mă duci la fotbal, aşa cum i-ai promis lui tati", ar fi spus Robert în vestiarul Rapidului.
Cred că Săpunaru, cel pe care l-am descoperit în aceste zile, se va ţine de promisiune până la capăt. Pentru că un om pe care îl iubesc copiii nu poate fi decât un om deosebit şi de cuvânt. Deşi îl urmăresc încă de pe vremea când, puşti fiind, îşi căuta locul ba în
