Voiam sa adaug o completare la articolul trecut, apropo de solidaritatea guvernamentala. As fi vrut sa adaug ca aceasta merge in ambele directii, nu doar de la ministri catre premier. Mi s-ar fi parut o completare foarte necesara in contextul in care ziarele raportau ca “UDMR se opune Constitutiei lui Boc”, scrie Doc pe blogul sau.

Proiectul constitutional cu pricina nu ii apartine dlui Boc; formal vorbind el apartine guvernului. Or, din guvernul Boc II face parte si partidul dlui Marko. Dupa titlu am dedus ca dl Boc a adoptat proiectul in ciuda obiectiilor ministrilor din partea Uniunii, sau chiar ca a facut-o fara sa-i consulte.

Apoi am citit articolul si am constatat ca lucrurile stau altfel. Ministrii Uniunii, inclusiv dl Marko, au fost consultati si si-au dat acordul pentru proiect:

“El [Marko Bela] a aratat ca, in sedinta de miercuri a Guvernului, a sustinut adoptarea proiectului de lege “prin care Guvernul se achita de obligatia transmiterii rezultatelor referendumului catre presedinte”, dar ca nu este de acord cu sistemul parlamentar unicameral.” (Evenimentul Zilei)

Uniunea nu e de acord cu proiectul pe care l-a votat. L-a sustinut dar i se opune. Speculez ca mentinerea parlamentului bicameral este de fapt o moneda de negociere pentru Uniune. PDL considera acelasi lucru, asa ca s-a grabit sa-i faca o oferta dlui Marko:

“Trebuie gasita o formula de compromis. Putem sa le acordam garantia, prin Legea Electorala, ca vor avea un numar de parlamentari, asa cum e cazul minoritatilor nationale. Minoritatea maghiara ar putea primi un anumit numar de mandate, proportional cu reprezentativitatea lor din teritoriu, care e constanta”. (Ioan Oltean, PDL)

“O formula de compromis”? Ca sa incep cu cea mai mica din probleme, pasajul e tipic pentru un defect major a discursului public de la noi: e plin de formulari neclar