Pentru că povestea e lungă și plină de învățăminte (pentru cine vrea să învețe) am hotărât să-i răspund într-un articol, și nu doar într-un comentariu, provocării lansate de Costi Rogozanu la finalul articolului ”O universitate în luptă cu un vlăstar neascultător: Marga și secretarul de stat”.
Așadar… totul a început spre finalul anilor 90, când Cătălin Baba a fost consilierul lui Andrei Marga, în perioada în care acesta din urmă a fost ministru al Educației. Că acum niciunul dintre ei nu o recunoaște, Cătălin Baba a fost sprijinit în ascensiunea lui universitară de Andrei Marga (atenție, ”a sprijini” nu este neapărat un lucru rău – poți să sprijini și pe cineva care are reale calități profesionale și merită promovat și/sau pe cineva a cărui singură ”calitate” constă în scuturatul penelor de pe costumul mentorului).
După întoarcerea de la minister la Universitatea ”Babeș-Bolyai” (UBB), în timpul celui de-al doilea mandat de rector, Andrei Marga l-a sprijinit și pe Mircea Miclea, fostul lui student, pentru a deveni cancelar al instituției și șeful Catedrei de Psihologie.
Două momente importante ale acestei povești s-au consumat în 2004. În primăvară, în timpul turului decisiv pentru Primăria Cluj-Napoca, Andrei Marga a fost inițiatorul unei scrisori deschise semnate de câteva zeci de universitari clujeni care își manifestau susținerea candidaturii lui Emil Boc în detrimentul candidatului PSD, Ioan Rus.
La sfârșitul anului 2004, după ce Traian Băsescu a desemnat Alianța D.A. în formarea Guvernului, Andrei Marga și-a așteptat recompensa: reîntoarcerea la șefia Ministerului Educației. Asigurările date atât de Emil Boc, cât și de liberali în acest sens au fost mai mult decât evidente. Atunci, la bursa zvonurilor legate de noul guvern, varianta Marga la Educație era creditată cu un procentaj de 100%. La întâlnirea de final de an (de la sfârșitul lu
