Părinţii adoptivi se plâng însă de birocraţia excesivă şi de durata excesiv de lungă a perioadei de monitorizare. Cuplurile vor mai ales copii mici, indiferent de sex. Alţi 23 de copii din judeţ sunt pregătiţi pentru a ajunge într-un cămin adevărat.
Pentru adopţia unui copil este nevoie de nervi de oţel şi o răbdare fără limite. Aceasta este concluzia la care au ajuns familiile ce au făcut sau vor să facă acest pas.
„Eu sunt de doi ani în monitorizare şi cred că mai durează încă o jumătate de an până când copilul va fi definitiv al nostru. Oricum, sistemul de adopţie pare făcut să te determine să renunţi la a mai lua un pui de om lângă tine“, se plânge Nicoleta L., una din băcăuancele care vrea să adopte un copil.
Birocraţie dezarmantă
Părinţii adoptivi sunt evaluaţi periodic, la fel şi copilul, care este monitorizat permanent de specialiştii de la Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Bacău.
„Copilul meu avea doi ani şi jumătate când l-am luat. Până atunci a stat într-un centru de plasament. În afară de supă şi pilaf, altceva nu mai ştia să mănânce. Pentru el, oasele reprezentau carnea. Acum, după ce a stat în familie, s-a schimbat radical. Cert este că o familie, care nu-i prea convinsă să adopte un copil, poate fi determinată de birocraţie să bată în retragere“, adaugă Nicoleta. Specialiştii de la Protecţia Copilului spun că perioada de evaluare a unei familii durează 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare.
Se caută copii de 4-5 ani
„După obţinerea şi analizarea tuturor informaţiilor, asistentul social şi psihologul vor întocmi un raport de evaluare privind capacitatea de adopţie a solicitantului“, explică Alina Iftode, purtătorul de cuvânt al DGASPC Bacău. Dacă specialiştii constată că părinţii adoptivi şi copilul se potrivesc, atunci dos
