Participarea la ultima convorbire cu publicul a directorului Operei de Stat din Viena, Ioan Holender, mi-a oferit ocazia să descopăr o atmosferă şi un tip de relaţionare intre public şi managerul unei instituţii de concert cu totul aparte.
Stăteam in penumbra parterului Operei din Viena şi ascultam discuţia intensă intre spectatori şi director pe cele mai diverse teme conexe spectacolelor din acel spaţiu şi mă intrebam in ce măsură un astfel de dialog, civilizat, dinamic şi benefic pentru ambele părţi va putea avea loc vreodată in orgoliosul şi agresivul mediu (cultural) românesc.
In acel timp am parcurs programul lunilor aprilie şi mai şi aproape zilnic am descoperit in distribuţie cel puţin un nume al unui muzician provenind din România, alături de cele ale starurilor absolute ale momentului, precum Anna Netrebko, Nathalie Dessay, Elina Garanca - şi lista ar putea continua. In aproape două decenii petrecute la Viena la conducerea Staatsoper, Ioan Holender a ştiut să aducă in ansamblul prestigioasei scene zeci de muzicieni români, care fie au rămas, fie au plecat mai departe, căutându-şi desăvârşirea carierei pe alte meleaguri. Dar, pentru toţi, experienţa Staatsoper a rămas un reper al carierei.
L-am intâlnit pe Ioan Holender in biroul său de la Operă, pe care il va părăsi in luna iunie, pentru a-şi continua activitatea in calitate de consilier al Operei de la Tokio, al Operei din Budapesta şi al Metropolitan Opera din New York şi pentru a conduce Festivalul Internaţional "George Enescu" de la Bucureşti. Imi mărturisea atunci cu o oarecare nostalgie in glas: "Prezenţa multor români aici a devenit normală. Dacă la o audiţie apărea un rezultat de egalitate, tendinţa de a alege un român era mare.»
Am avut plăcerea să particip in seara respectivă la un spectacol cu Boema de Puccini cu soprana Tamar Iveri (foto 3) şi tenorul Peter B
