Bătălia americană pentru rata de schimb a Chinei continuă. Când a început Marea recesiune, mulţi erau îngrijoraţi că protecţionismul îşi va ridica din nou tigva hâdă. Ce-i drept, liderii G-20 au dat asigurări că au învăţat lecţia Marii depresii. Dar 17 dintre membrii G-20 au luat măsuri protecţioniste la doar câteva luni după summitul din noiembrie 2008. Clauza „Buy America" din legea americană de stimulare a economiei a atras din acest punct de vedere cea mai multă atenţie. Totuşi, protecţionismul a fost ţinut sub control, în parte, datorită Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Continuarea stării de fragilitate în economiile avansate riscă să producă un nou val de protecţionism. În America, de pildă, mai mult de unul din şase lucrători care şi-ar dori un loc de muncă cu normă întreagă nu îl pot găsi.

Acesta era unul dintre riscurile asociate stimulării insuficiente din SUA, realizată printr-o lege menită să calmeze membrii congresului în aceeaşi măsură în care urma să revitalizeze economia. Având în vedere deficitele în creştere, o nouă lege de stimulare pare puţin probabilă. În plus, politica monetară a ajuns la limitele sale, iar uliii inflaţiei abia mai pot fi ţinuţi în frâu, de aceea nici pe această latură nu se întrevede cine ştie ce speranţă. Aşa că protecţionismul îşi intră mândru în drepturi.

Congresul american a însărcinat Trezoreria SUA să analizeze în ce măsură China este un „manipulator de monedă". Deşi preşedintele Obama a amânat cu mai multe luni data la care secretarul Trezoreriei, Timothy Geithner, trebuie să-şi prezinte raportul, conceptul „manipulării de monedă" este în sine greşit: toate guvernele întreprind acţiuni care afectează direct sau indirect rata de schimb. Deficitele bugetare nesăbuite pot duce la o monedă slabă, la fel şi dobânzile reduse. Până la recenta criză din Grecia, Statele Unite au profitat de o rată redusă de sch