Exista ceva in motivarea Curtii Constitutionale, in legatura cu declararea drept neconstitutionale a unor articole din Legea de functionare a ANI, care frizeaza nu doar bunul simt, nu doar activitatea de pana acum a CCR, ci umileste insasi ideea de civilizatie si cultura pe care modernitatea a dezvoltat-o de-a lungul ultimelor secole in intreaga lume.

Ce altceva se poate intelege din cele cateva argumente ale motivarii CRR, mai ales atunci cand citesti negru pe alb ca "publicarea declaratiilor de avere incalca dreptul la viata privata"?

Pai, daca obligatia publicarii declaratiilor de avere ale demnitarilor le incalca acestora dreptul la viata privata, pe aceeasi logica si metoda de a gandi se poate ajunge, in cazul tragic in care CCR va avea ocazia sa isi dea cu parerea si despre alte spete, la rezultate si mai halucinante.

Am putea sa ne imaginam ca, intr-o zi, aceleasi minti vor ajunge la judecata ca si respectarea Constitutiei insasi incalca dreptul la intimitatea propriilor credinte sau, si mai putin paradoxal, executarea unei pedepse aplicata de vreo instanta judecatoreasca, sau orice alta sanctiune impusa de vreun organ administrativ, ar putea fie interpretata de CCR ca o lezare a libertatii fundamentale a omului si ca o incalcare a sensibilitatii sale ancestrale.

Un alt punct din motivarea oferita de Curtea Constitutionala a Romaniei este acela ca Agentia Nationala de Integritate creeaza confuzie intre ancheta si judecata, prin faptul ca ANI ar avea atributii peste cele normale pentru un organ administrativ. Argumentul pe care judecatorii CCR si-au bazat acest punct al motivarii ar fi faptul ca ANI decide ca o parte din averea unui demnitar este nejustificata si astfel, in consecinta, da un verdict, o sentinta, lucru care este permis si stabilit a fi doar in sarcina instantelor de judecata.

Si in aces