Iuliana are 22 de ani. Şi o boală pe care o târăşte de când avea 7 ani. Îşi aminteşte cum, după operaţia de apendicită, membrele au început să i se chircească şi muşchii să-i slăbească tot mai mult. Diagnosticul medicilor a sunat ciudat pentru familia de oameni simpli din Olteniţa, Călăraşi, care-şi iubea copilul ca pe lumina ochilor: boala Charcot-Marie-Toth. Întâi a fost slăbiciunea. Apoi amorţeala şi durerea. Apoi membrele care nu mai voiau să aibă formă ca la toată lumea. Iuliana n-a mai putut merge la şcoală, a rămas cu ce a reuşit să înveţe acasă cu părinţii, mersul i-a devenit din ce în ce mai nesigur. Avea zile în care simţea că-i sare un şold şi trupul n-o mai asculta deloc.
La 22 de ani, din cauza acestei boli ereditare rare, nu se poate deplasa decât cu sprijinul unei alte persoane. "Am făcut mai multe tratamente şi operaţii la picioare. Fără rezultate însă", spune cu voce de copil.
Acum trei ani a rămas şi fără tată, iar ea şi mama ei se descurcă doar din ajutorul pe care-l primesc pentru boală, în jur de 10 milioane de lei vechi. Mama nu poate munci nicăieri, pentru că trebuie să îşi ajute copilul în fiecare zi să se îmbrace, să meargă, să-i dea să mănânce.
În timpul unui tratament, la urechile Iuliane, a ajuns informaţia că boala îi poate fi mult ameliorată printr-un transplant de celule stem ce se realizează în China. În ţară, doctorii i-au spus că de-acum înainte nu se poate aştepta decât la a-i fi din ce în ce mai rău. Fata a corespondat cu clinica respectivă din China, iar suma cerută pentru operaţie i se pare enormă pentru puterile ei financiare.
Ca să plătească cei 32.000 de dolari, Iulianei i-ar trebui mai multe vieţi. O campanie pe plan local i-au adus 15.000 RON pentru a se apropia de visul de a duce o viaţă mai bună.
Zilele Iulianei sunt mai toate la fel. În singurătate şi chin.