Nu contează că selecţia lui Thomas Mallon pare aleatorie. Deşi criteriile ei nu sunt totdeauna evidente, scrisorile şi semnatarii meritau - din motive, e drept, nu totdeauna literare - să intre în volumul Yours Ever adică Mereu al tău (traducere mai ceremonioasă: Al dumneavoastră totdeauna), amalgam de epistole din toate timpurile, editat de Pantheon Books în 2009.

Pe lângă lucruri cunoscute (dar prezentate din altă perspectivă decât eram obişnuiţi), cartea conţine şi informaţii surprinzătoare. Un exemplu este bizarul rol de mentor chinuit de remuşcări pe care şi l-a asumat F. Scott Fitzgerald în scrisorile trimise fiicei sale, după ce soţia lui, Zelda, ajunsese într-un sanatoriu de boli mintale: „Scottie Fitzgerald îşi vedea tatăl devenind un părinte sever ale cărui avertismente în termeni duri se puteau însă topi ca nişte cuburi de gheaţă în vârtejul propriului lui comportament de alcoolic". După ce, de exemplu, o instruise amănunţit cum să scrie invitaţiile adresate prietenilor ei pentru un ceai dansant organizat de Crăciun în 1936, în seara petrecerii s-a îmbătat turtă în faţa tuturor. Era conştient că Scottie trebuie să-şi privească părinţii ca pe nişte exemple negative: „Ajunge să faci ot ce n-am făcut noi şi nu vei avea nici o problemă." In caz contrar, „lumea se va grăbi să-ţi atribuie păcatele mele... se va bucura să poată spune şi o va spune la cea mai neînsemnată provocare: Uitaţi-vă la ea - exact ca tăticu şi ca mămica" De aceea, „dacă o să aud că ai băut măcar un singur pahar înainte de douăzeci de ani, mă voi simţi îndreptăţit să încep cel mai mare şi ultimul meu cheft nonstop. "

Uneori, neaşteptată este perechea de corespondenţi. Citim despre schimbul de scrisori dintre George Sand şi. nu, nu Alfred de Musset, nici Chopin, ci Gustave Flaubert. Şi-au scris în ultimul deceniu al vieţii scriitoarei, care avea să moară la 72