Natura ne trimite semne sa fim prudenti. Hazardul, de asemenea. Ne apropiem cu pasi repezi de o apocalipsa iminenta. De acel punct in care se string toate liniile, pentru a fi imprastiate inapoi, in infinit. Catastrofa aviatica de la Katyn, cutremurele din China si Australia, precum si eruptia vulcanului Eyjafjallajokull din Islanda, ce a paralizat timp de citeva zile traficul aerian de pe continent, precum si alte evenimente de o insemnatate mai mare sau mai mica, unele cu totul insignifiante, petrecute in preajma noastra sau aiurea pe mapamond, inclusiv marasmul politic prin care trece Romania, dar si alte state din Est sau din Vest, ne arata destul de limpede ca am intrat intr-o noua era, de "primenire" a istoriei... Am intrat, cum se spune, intr-un vertij periculos, din care nu se stie cum vom iesi, schimbati in bine sau in rau. Pare-se ca timpul, vorba lui Marin Preda, nu mai are rabdare cu noi. Ne impinge sa ne rostogolim la vale, cu o viteza ametitoare. Desigur, unii cititori mai optimisti din fire, educati la scoala marxista, dar si noii lor urmasi, indoctrinati cu tot felul de teorii consumeriste, parcurgind aceste rinduri, vor sari in sus de indignare: cum adica ne rostogolim la vale, odata ce, de citeva decenii, omenirea se afla in progres fara precedent? Exlpozia informationala, explorarea spatiului, telecomunicatiile fara fir, computerul, chat-ul, blog-urile, noile cuceriri (experimente din domeniul genetic, multe din ele ramase secrete), ce pot insemna altceva decit progres?! Sigur ca progres, ce altceva?! Dar cu ce pret? Progresul acesta incredibil e platit cu pretul dezumanizarii, al robotizarii omului, al indepartarii de viata reala. Specia umana e pe cale de a se transforma radical. Traim din ce in ce mai mult intr-un spatiu mediatic virtual. O mare parte din timpul care ne-a fost rezervat pentrul traire il petrecem in fata talevizorului sau compute