Destinat iniţial să fie clopotniţa Bisericii „Sf. Ioan Domnesc“, turnul slujeşte acum şi ca depozit de vechituri şi hulubărie.

Turnul care domină esplanada Curţii Domneşti este înconjurat de o aură de mister. Puţini muritori i-au călcat pragul în ultimii 30 de ani. Oficial, el este proprietatea Bisericii „Sfântul Ioan Domnesc“, aflată în apropiere, şi-i slujeşte drept clopotniţă.

Cine vrea să-l viziteze trebuie să înalţe rugăciuni fierbinţi preotului paroh Dumitru Chişimuş, care de multe ori se arată neînduplecat. După făgăduiala că nu va face stricăciuni şi că vine cu gânduri curate, parohul a încredinţat cheile reporterului „Adevărul de Seară“.

Fără să stau pe gânduri, m-am avântat înăuntru. Străvechiul turn de piatră este străbătut de trei scări: prima din fier, a doua din piatră şi a treia din lemn. Toate sunt foarte înguste şi doar o persoană le poate străbate atât la urcare, cât şi la coborâre. Cu siguranţă, traseul nu este recomandat claustrofobilor sau celor care suferă de rău de înălţime.

Un depozit medieval

Există camere ferecate la fiecare nivel. La primul, printre uşa de lemn uzată şi toc, se văd mai mulţi saci plini cu hârtii. Singura deschisă este camera clopotelor. Acolo, în afară de cele trei clopote din bronz, se mai găsesc câteva scaune vechi, un cufăr acoperit cu un covoraş şi două butoaie de plastic pe care scrie „agheasmă“.

I-a stat ceasul

Deasupra se mai găseşte o cameră, cea a orologiului, la care se ajunge pe scara de lemn. Camera ceasului a fost adăugată mai târziu, în secolul XIX, şi a adus Turnul lui Ştefan la înălţimea totală de 19 metri. Restul construcţiei datează din anul 1499.

Orologiul a fost reparat de mai multe ori. Ultima dată, un motoraş electric a înlocuit vechiul mecanism cu rotiţe dinţate acţionate de greutăţi. Dar şi motoraşul electric s-a stric