Traian Basescu are de ce sa urasca si, mai ales, de ce sa se teama de Parlament. Pana la urma aceasta institutie este cea care i-a dat cele mai mari emotii, i-a aplicat cea mai umilitoarea lectie si l-a trimis la un pas de o premiera istorica - primul presedinte care ar fi putut fi demis.
Poporul roman nu a considerat ca Parlamentul are dreptate sau, cel putin, a considerat ca exagereaza in actiunea sa de suspendare a sefului statului si l-a repus in drepturi pe Traian Basescu.
Insa aceasta experienta, umilinta si rusinea traite in acele clipe nu cred ca vor putea fi uitate vreodata de presedintele tarii. Traian Basescu nu cred insa sa uite si nici sa ierte vreodata parlamentarilor, celor atat de bine stiuti de toata lumea - "322" - cutezanta si indrazneala de a-l trimite fortat pe presedinte inapoi la "popor".
Acelasi Parlament a bagat insa spaima si in premierul Emil Boc, acesta fiind si el, la randul sau, primul prim-ministru din istoria Romaniei care a fost demis de Parlament. Premierul si-a mai spalat din onoare dupa ce a adaugat numelui sau cifrele romane, tot mai multe si mai mari, precum regii Frantei sau ai Marii Britanii, ajungand astazi sa fie cunoscut tuturor drepte Boc al IV lea.
Pentru o tara care se doreste democratica, unde acest fapt implica un raport de egalitate intre puterile statului, Romania se poate considera, si prin activitatea Parlamentului, un colt de lume unde principalele puteri functioneaza, iar raportul de putere al acestora se echilibreaza de la sine intre ele.
Daca ne mai gandim ca in ultimii ani Curtea Constitutionala (puterea judecatoreasca) a jucat un rol crucial (mai mult sau mai putin bun si corect, dar a fost unul essential) pentru descalcirea conflictelor dintre aceste institutii - Parlament (puterea legislativa), Presedintie si Guvern (puterea executiva) -, putem sa t
