Aurel Roşca, tehnicianul secund al finalistei Ligii Campionilor, a renunţat la cariera de jucător la doar 21 de ani pentru a se dedica antrenoratului. Tehnicianul poartă mereu după el dosare întregi cu scheme tactice, date statistice şi casete video cu adversarele Oltchimului.
Un personaj discret, Aurel Roşca este omul care tace şi face la Oltchim. Sala de handbal este probabil locul unde se simte cel mai bine. A practicat acest sport până la 21 de ani, dar a preferat apoi cartea. „Eram student la ANEFS în Bucureşti şi jucam în week-end în liga a II-a la Basarab Constanţa, pentru a mă întreţine", rememorează „Mourinho din Vâlcea".
Se află la a treia „descălecare" la Oltchim, dar relaţia sa cu actualele „galactice" este mult mai veche. „Lui Gatzel i-am pus mingea de handbal în mână în clasa a V-a. Era micuţă şi cu ochelari, dar foarte talentată", povesteşte Roşca. În 1999, la Rotenburg (Germania), România câştiga singurul titlu european la junioare din istorie. Din echipă făceau parte Ionela Stanca şi Tereza Tamaş, iar antrenor era actualul secund al Oltchimului. „Le cunosc de mult pe fete, dar asta nu înseamnă că le fac vreodată concesii. Dacă m-ar considera băiatul bun la echipă, atunci m-aş lăsa de meserie. Treaba mea este doar să vorbesc pe limba handbalului cu antrenorul principal", afirmă tranşant Roşca.
Cum pregăteşte meciurile importante?
Secundul Oltchimului recunoaşte că un meci cu asemenea miză ca cele din Liga Campionilor reprezintă o provocare pentru el. „Înaintea unui astfel de meci, dorm foarte puţin pentru că stau noaptea să analizez totul despre adversare. Se taie şi se montează secvenţe video cu fiecare jucătoare în parte pentru că fiecare are anumite stereotipuri. Să nu creadă însă lumea că vin eu şi Voina şi dăm tactica precum la dictare. Fetele îşi cunosc adversarele directe deja şi îşi dau cu părerea despre anumite aspecte
