Confruntarea electorala din colegiul 19 (sectorul 4) al Capitalei este mai mult decat o infruntare intre doi candidati intr-un scrutin partial.
Este o confruntare intre o exponenta perfecta a politicii romanesti, cu toate bolile ei, si una a curentului antipolitica, desi candideaza sub sigla de partid. Ambele sunt, in fond, derapaje aberante de la normalitatea politica, de care Romania este, inca, foarte departe.
Liliana Minca intruchipeaza toate metehnele politicii romanesti. Este agresiva, cam toapa, demagoaga pana in varful unghiilor, cu un discurs precum o flasneta de sabloane cu care a reusit sa enerveze, in emisiuni televizate, inclusiv reprezentanti ai PSD. Nu e, de altfel, de mirare ca partidul lui Victor Ponta nu i-a oferit un sprijin explicit, rezumandu-se la faptul ca nu i-a stabilit un contracandidat.
In gretosul stil al politicii romanesti, Liliana Minca a promis in aceasta campanie cam tot ce se poate promite: de la pensii si alocatii mai mari, la locuri de munca si mancare mai ieftina. Cum anume le va realiza practic?
Pur si simplu, caci doamna Minca nu a oferit vreun proiect politic coerent care sa duca macar intr-una dintre aceste directii. In schimb, a oferit moneda forte a campaniilor romanesti: pungile cu mancare.
E drept, Liliana Minca nici nu si-a propus sa castige alegerile prin propriile puteri intelectuale. Principalul sau argument electoral nu este vreo idee, ci primarul Piedone. Ca dovada halucinantul sau slogan: "Piedone are nevoie de un deputat". Adica din punctul de vedere al d-nei Minca, un deputat este ceva intre seful de cabinet si marioneta unui primar, ceea ce dovedeste o crasa necunoastere sau ignorare a statutului si atributiilor unui parlamentar.
Ce conteaza insa, cat timp locomotiva electorala e puternica? D-na Minca spera sa repete povestea din sectorul 1, c
