Am trecut din nou, în cea de-a doua călătorie, pe la Zidul Plîngerii din Ierusalim (în ebraică, transliterat, HaKotel HaMa’arav). E un loc sfînt pentru credincioşii evrei pentru că este considerat a fi ultima rămăşiţă din Templul lui Solomon. Ca să ajungi, astăzi, acolo, trebuie să treci printr-un punct de control asemeni celor de la aeroport, ceea ce mie mi se pare normal. Dar mai normal ar fi să nu intri acolo dacă nu ai legătură cu tradiţiile şi religia ebraice. Cu toate astea, curiozitatea mea a fost atît de mare, încît, la prima călătorie, anul trecut, am coborît acolo, am privit credincioşii rugîndu-se în faţa zidului, apoi am intrat în încăperea rezervată lecturii. Am fost fascinat de atmosfera de acolo, de cei cufundaţi într-o lectură extatică, aflaţi într-o relaţie tulburătoare cu textele. M-am simţit un intrus, pînă la urmă, şi de data asta, la a doua călătorie, am stat pe margine şi am făcut fotografii de la distanţă. De altfel, acolo nu ai voie să foloseşti aparatul de fotografiat. Fotografiile de mai jos sînt făcute din afara ariei ce ţine de Zidul Plîngerii.
pentru că pe Vox Publica nu se afişează galerie, puteţi viziona fotografiile pe blogul meu
Am trecut din nou, în cea de-a doua călătorie, pe la Zidul Plîngerii din Ierusalim (în ebraică, transliterat, HaKotel HaMa’arav). E un loc sfînt pentru credincioşii evrei pentru că este considerat a fi ultima rămăşiţă din Templul lui Solomon. Ca să ajungi, astăzi, acolo, trebuie să treci printr-un punct de control asemeni celor de la aeroport, ceea ce mie mi se pare normal. Dar mai normal ar fi să nu intri acolo dacă nu ai legătură cu tradiţiile şi religia ebraice. Cu toate astea, curiozitatea mea a fost atît de mare, încît, la prima călătorie, anul trecut, am coborît acolo, am privit credincioşii rugîndu-se în faţa zidului, apoi am intrat în încăperea rezervată lecturii.