In caz ca nu stiati, cei care muncesc la negru reprezinta intre 20 si 50% din totalul romanilor angajati.Maximul de ore pe care o persoana le poate lucra este de 48 de ore saptamanal, inclusiv orele suplimentare.

Angajatii au dreptul la doua zile consecutive de repaos saptamanal, in general sambata si duminica.

Legislatia prevede 11 zile de sarbatori legale, in care angajatorii sunt obligati sa dea liber salariatilor.Munca la negru nu garanteaza nici unul dintre aceste drepturi, concediu de odihna, asigurare de sanatate sau indemnizatie pentru copil.In tarile sarace, in cele unde birocatia este foarte complicata sau taxele sunt impovaratoare, munca la negru este un fapt frecvent si adesea o conditie la angajare.

Acceptarea acestei conditii depinde de gradul de nevoie al celui care isi cauta un loc de munca, de salariul oferit “in mana” si, de multe ori, de faptul ca angajatul nu stie la ce renunta de fapt cand accepta munca la negru. 



Angajatii “informali” reprezentau, anul trecut, intre 20 si 50% din totalul romanilor angajati, in functie de modul in care se defineste acest fenomen al muncii la negru. O cercetare a Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica de anul trecut a concluzionat ca exista doua mari grupuri de muncitori la negru: cei care muncesc in agricultura si cei care accepta “plata in plic” de la companiile unde lucreaza pentru ca nu au de ales.

In Romania, munca la negru a crescut in ultimii ani datorita crizei financiare si temerii angajatilor de a nu-si pierde locul de munca daca isi revendica drepturile. Inainte de criza, munca la negru a fost incurajata si de numarul foarte ridicat al celor care munceau in strainatate cateva luni pe ani, dar aveau nevoie de o a doua slujba temporara la intoarcerea in tara.

De cealalta parte, taxele ridicate si procedurile complicate de inregist