Politicienii s-au strans cu totii in jurul cadavrului ANI si o jeluiesc in drum spre groapa. Nefericit destin pentru o institutie care nu a avut niciodata o viata usoara!
Fie ca sunt reprezentanti ai Puterii sau ai Opozitiei, de la PSD la PNL si PD-L, nu exista politician care sa nu deplanga trista soarta a celei care s-a dorit a fi farul de veghe asupra corectitudinii si onestitatii clasei politice. Insa, mai mult decat orice, destinul Agentiei Nationale de Integritate este incarcat cu ironie.
ANI a luat nastere la fel de greu ca aproape orice alta institutie care ar fi avut drept menire verificarea si controlul onestitatii, cinstei, moralei si trecutului parlamentarilor si demnitarilor romani. CNSAS s-a nascut la fel de greu si dupa multi ani de dezbateri, de plimbari si drumuri cu dus intors intre comisiile parlamentare. Geneza Agentiei Nationale de Integritate a fost poate si mai complicata.
Dupa ce a fost ceruta insistent initial de UE ca o conditie necesara pentru reforma Justitiei in cadrul discutiilor pentru integrare, legea de infiintare a ANI a zacut in Parlament ani la rand, suferind modificari peste modificari, interpretari peste interpretari si amanari la infinit.
Apoi, cand in sfarsit a fost adoptata, a mai trecut ceva timp pana s-a pus in miscare, iar politicienii cu totii au facut tot ce au putut pentru a-i pune bete in roate. Nu e niciun secret pentru oricine a fost atent la viata politica din ultimii ani: nimeni nu si-a dorit ca aceasta Agentie sa functioneze, nimeni nu a luat-o in serios, iar declaratiile de avere si de interese ale unor polticieni au fost facute tocmai in bataia de joc a angajatilor ANI.
Desigur, acum, cand cortegiul funerar ce insoteste ANI catre groapa de gunoi a istoriei este aproape de destinatie, nu exista niciun politician care sa nu verse o lacrima pentru scurta si