Deşi la nivel neoficial se vorbea de foarte multă vreme despre faptul că piaţa grâului din vestul ţării ar fi influenţată de un grup de firme-mamut, care pot stabili preţuri şi tarife „nivelate”, ce îngreunează funcţionarea unei pieţe libere, bazate pe cerere şi ofertă, abia recent Consiliul Concurenţei a dat o serie de date concrete în acest sens. E vorba despre o decizie în care se ilustrează foarte bine felul în care asocierea unor companii mari de profil poate crea o situaţie de acord unanim în ceea ce priveşte preţurile şi tarifele practicate, ceea ce afectează până la urmă şi consumatorul produsului finit – pâinea, produs care, în astfel de condiţii, nu se poate ieftini indiferent de cât de mic ar fi preţul grâului la producător.

Rezultatul unei anchete-maraton

Consiliul Concurenţei a început încă din 2007 o anchetă-maraton, legată de practicile concurenţiale de pe piaţa cerealelor, anchetă făcută inclusiv în Timiş cu delegaţi special trimişi de la Bucureşti. Aceştia au lucrat intens şi în mare secret, ridicând, după cum spunea fosta conducere a Inspectoratului Teritorial de Concurenţă, stive întregi de documente de la societăţi de profil din Timiş şi stârnind protestele unor întreprinzători . Cert e că rezultatele concrete ale acestor demersuri încep să apară. Astfel, după un studiu făcut la nivelul ţării, la modul general, în care indică tot felul de curiozităţi legate de piaţa timişeană a cerealelor, recent, Consiliul Concurenţei a publicat un prim document oficial, în care se aduc acuzaţii concrete. E vorba despre „Decizia referitoare la încălcarea Legei concurenţei de către Asociaţia Comercianţilor Depozitari de Cereale din România pe piaţa serviciilor de depozitare a grâului de panificaţie”, document din care reiese că şi piaţa timişeană a grâului a fost vizată de existenţa unor înţelegeri antreprenoriale menite să afectez