Pavilionul românesc de la expoziţia mondială din capitala financiară asiatică este remarcabil, dar parteneriatele economice vizate de toţi participanţii cer acţiuni susţinute şi îndelungate. La ExpoShanghai 2010 participă 192 de state şi sunt estimaţi circa 70 de milioane de vizitatori. Dincolo de vizibilitate, toată lumea caută cum ştie mai bine un loc pe piaţa chineză.
Cu începere din 1 mai, timp de şase luni, lideri politici, oameni de afaceri, artişti şi simpli cetăţeni ai lumii vor suprapopula o dată în plus megalopolisul Shanghai (populaţia stabilă, cam cât a României). După JO de la Beijing, prin Expo Shanghai, China reuşeşte încă o mega-acţiune de soft power global, care să-i afirme pe toate canalele statutul de mare putere renăscută a lumii. Prima expoziţie universală a avut loc în 1851, la Londra, şi a demonstrat forţa aburului şi a imperiului victorian. Cea de la Chicago, din "33, arăta americanilor că au ieşit din Marea Depresiune şi îi familiariza cu automobilele Ford. Prin Osaka 1970, Japonia se afirma, graţie unui miracol postbelic, drept a doua economie a lumii şi îşi populariza electronicele. La Shanghai se celebrează trei decenii de creştere economică chineză ce oscilează doar între „alertă" şi „susţinută" - pentru a deveni curând o nouă a doua economie a lumii. Doar o hiperbolă: dacă în urmă cu 15 ani nu avea deloc metrou, Shanghaiul are acum cea mai lungă reţea de trenuri subterane din lume... Tema Expo Shanghai 2010 este totuşi ecologică: „O viaţă mai bună, într-un oraş mai bun", adică armonia orăşenilor de diferite etnii, prosperitate economică prin inovaţii etc. Spectacolul pavilioanelor Pentru împodobirea sitului expoziţional de pe malul râului Huangpu (cât 1,000 terenuri de fotbal), 10.000 de muncitori au lucrat timp de doi ani - şi au cheltuit 3,5 din cele 5 miliarde de dolari investite cu acest prilej în metrou, aeroport, faleză şamd.
