În primele 11 ediţii ale Campionatelor Mondiale de Fotbal, Europa avea un avantaj în organizare de două ediţii. În privinţa câştigării titlului, Brazilia obţinuse definitiv Cupa Jules Rimet (primul trofeu al mondialelor) pentru cele trei ediţii câştigate. Prima Cupă Mondială, în noua formă, a revenit tot unei echipe sud-americane, Argentina. La numărul de trofee câştigate, tot sud-americanii erau în avantaj cu cele şase turnee câştigate. Europa avea de recuperat dezavantajul şi acesta a venit la ediţia a XII-a ce a avut loc în Spania, unde Italia a reuşit să răstoarne toate calculele. Este interesant să ur-mărim această ediţie de acum 28 de ani.
Ediţia a XII-a: Spania
14 iunie – 11 iulie 1982
Anul 1982 al secolului trecut a fost anul ediţiei a XII-a a Campionatului Mondial. Cu 14 ani în urmă la Jocurile Olimpice din 1968 de la Mexic, la Congresul FIFA s-a hotărât ca această ediţie să se organizeze în Spania. În favoarea alegerii Spaniei a pledat vechimea ibericilor în FIFA ca membră fondatoare din 1904. A mai pledat existenţa unor mari clu-buri, Real Madrid, CF Barcelona, Atletico Bilbao cu performanţe în Europa dar şi stadioane moderne. Spania dăduse pe Zamara, Di Stefano, Gento.
Numărul crescut al
finalistelor
Preşedintele forului mondial, Joao Havelange a mărit numărul echipelor la turneul final de la 16 la 24 ca o răsplată pentru vo-turile ce veneau din Africa şi Asia. S-a considerat o internaţionalizare a fotbalului.
Pentru cele 22 de locuri libere (două erau acordate campioanei în exerciţiu Ar-gentina şi Spaniei ca ţară organizatoare) s-au întrecut în preliminarii 98 de naţiuni, din care cele mai multe au fost de pe bătrânul continent, 33. Formatul a fost simplu. S-au format şase grupe de cinci echipe şi una de trei. Primele două clasate din grupele de cinci s-au calificat direct iar din grupa de trei a
