Mare-i grădina Ta, Doamne, şi mulţi dobitoci vieţuiesc în ea! Te loveşti de ei la tot pasul, ca de lăcuste pe o pajişte de munte.
Vrei să-i ocoleşti, dar îţi ies în cale, îţi intră-n ochi, ţi se agaţă de haine. Dacă eşti atât de naiv încât să crezi că-i poţi ajuta să se civilizeze, îţi arată imediat că pot fi şi mârlani, nu doar dobitoci.
Stop la semafor. O duduiţă la vreo 14 ani, cam împănată pentru vârsta ei şi bine bronzată la ieşirea din iarnă, îşi termină de mâncat hamburger-ul şi aruncă ambalajul pe trotuar. Un domn mai în vârstă, cu alură de dascăl ieşit la pensie, o apucă de mână şi-i zice: „Domnişoară, nu-i frumos, e un coş la doi metri de dumneata. Te rog, apleacă-te şi aruncă gunoiul la coş". Juna durdulie îl priveşte cu ochi răi şi-i zice: „Ce te f... grija, boşorogule? Vezi că te caută moartea pe-acasă!..." Şi ţâşneşte pe zebră, neaşteptat de sprintenă pentru gabaritul ei hipopotamic. Semaforul s-a făcut verde.
Un jeep frânează spectaculos, ca-n filme, exact pe trecerea de pietoni. Blochează absolut orice posibilitate de mişcare a cetăţenilor care se deplasează pe propriile picioare. Unul îl priveşte pe şofer - un domn îmbrăcat la patru ace - cum se dă jos din maşină, o închide cu telecomanda şi se depărtează agale. O doamnă între două vârste îl apostrofează: „Domnule, fiţi amabil, trageţi maşina puţin mai în faţă, să putem trece şi noi!". Domnul cel prezentabil întoarce capul şi răspunde calm, peste umăr: „Bine că te-a făcut mă-ta deşteaptă!". Şi, la fel de calm, pleacă mai departe. Pesemne că are de rezolvat treburi importante.
Uitaţi-vă la ăla cu maşina albă: a „muşcat" roşul semaforului, ca să nu mai aştepte un minut, şi acum e blocat pe linia de tramvai. Câteva zeci de oameni stau încremeniţi în intersecţie pentru că şoferul maşinii albe e un dobitoc de mare clasă. Iată-l în acţiune, e magistral: când vatmanul claxonează şi îi
