Preşedinele american, Barack Obama, şi preşedintele rus, Dmitri Medvedev, au semnat de curând la Praga un important tratat asupra controlului armelor nucleare. Cele două mari puteri nucleare ale lumii se întâlnesc luna aceasta la Washington şi luna viitoare la ONU pentru a discuta despre noi reduceri ale arsenalelor. Veşti bune pentru oricine, oriunde s-ar afla. Dar nici acordul dintre SUA şi Rusia, nici discuţiile globale ulterioare nu vor avea un impact prea mare asupra celei mai grave ameninţări actuale: apropierea cordială dintre Iran, decis să obţină capacităţi nucleare militare, şi Coreea de Nord, dispusă ca pentru valută forte să vândă Iranului o mare parte din aceste capacităţi.

În prezent, peste 6.000 de nord-coreeni lucrează în Iran şi în zonele învecinate din Orientul Mijlociu. Mulţi dintre ei sunt angajaţi în construcţii şi producţie, de unde încasează salarii mici. Dar în Iran şi în Siria există un număr tot mai mare de lucrători specializaţi. Când Israelul a atacat o instalaţie nucleară din Siria în septembrie 2007, a ieşit la iveală că nord-coreenii erau implicaţi în dezvoltarea instalaţiei în cooperare cu Centrul Naţional de Cercetare din Siria.

În majoritatea lor, nord-coreenii aflaţi în Iran sunt implicaţi în activităţi desfăşurate în numele Partidului Muncii din Coreea de Nord. Misiunea lor e să facă propagandă ideologică în Republica Islamică. Viaţa acestor nord-coreeni se derulează în interiorul unei mici comunităţi în care Partidul exercită un control total asupra interacţiunii personale. Unii dintre aceşti lucrători sunt controlaţi de ambasada ţării lor din Teheran, al cărei principal rol este cel de câine de pază al Partidului în relaţia cu cetăţenii nord-coreeni din Iran. Ataşaţii diplomatici din cadrul ambasadei sunt obligaţi să ţină săptămânal şi lunar şedinţe de autocritică. Cei găsiţi vinovaţi de încălcarea preceptelor Partidul