Delegatia FMI este la Bucuresti pentru evaluarea periodica, de care depinde eliberarea urmatoarei transe a imprumutului, si, ca de obicei, autoritatile romane se comporta precum studentul lenes in sesiune. Au incercat un hei-rup salvator in ajunul examenului, iar acum stau cu degetele incrucisate in speranta unui bilet norocos.
Adevarul e ca e nevoie de mult noroc si de tot atata indulgenta a examinatorului, pentru ca studentul n-a facut mai nimic din ce trebuia. In primele trei luni ale anului incasarile bugetare au fost sub asteptari, in timp ce cheltuielile au fost in crestere.
Aparatul bugetar nu a fost restructurat, este in continuare imens si consuma un procent dublu din PIB (9%) fata de celelalte tari UE. Asistenta sociala nu a fost nici ea reformata, astfel incat primesc ajutor de la stat, de-a valma, si oameni care au intr-adevar nevoie, dar si cei care n-ar fi indeptatiti la niciun leu.
Tinta de deficit bugetar fixata poate fi atinsa doar daca va creste numarul platilor restante ale statului catre mediul privat. Iar arieratele sunt deja o imensa problema. La sfarsitul lui 2008, arieratele erau de 1,08 miliarde de lei. In decembrie anul trecut, se ridicau la 1,5 miliarde de lei, suma care, potrivit acordului cu FMI, trebuie injumatatita pana in septembrie si din nou injumatatita pana la sfarsitul anului.
Aceste arierate sunt, de fapt, datorii ale statului fata de firmele private. Sunt bani de care Guvernul priveaza, practic, mediul privat, bani care, ajunsi in mediul privat, ar putea genera si locuri de munca, si venituri bugetare.
Oare de ce trebuia sa vina FMI pentru a obliga Guvernul sa plateasca mai rapid aceste datorii? Cu siguranta, Guvernul nu acumuleaza datorii dintr-o placere perversa, ci pentru ca nu are de unde, iar ce are risipeste pe un aparat bugetar supradimensionat si pe clientela po
