46 de sinistraţi din Sri Lanka au venit în urmă cu un an în România ca să facă rost de bani pentru a-şi reconstrui casele distruse de tsunami. Perera are acasă trei fete, pe care a reuşit să le trimită la şcoală cu banii câştigaţi în România. El e mulţumit de colegi şi spune că vrea să rămână aici până va reuşi să-şi ridice o casă în ţara lui.
Pe drumul naţional care traversează comuna Valea Călugărească, câţiva muncitori astupă gropile. Unul dintre aceştia îşi acoperă capul cu un tricou uzat şi o şapcă. Munceşte apăsat, conştiincios. Îl cheamă Karunanayake Rojapaksa Ge Perera, dar colegii îi spun simplu Peri, şi are 49 de ani. Anul trecut a venit din Sri Lanka în România, după ce a reuşit să obţină un loc de muncă la un constructor din judeţ. „Mă simt bine aici, cred că m-am integrat bine, pentru că oamenii din ţara asta sunt buni şi săritori", spune bărbatul într-o engleză stâlcită.
El este unul dintre milioanele de oameni care, la sfârşitul anului 2004, au rămas fără adăpost în urma unui tsunami. A încercat să încropească o casă pentru el şi cele trei fiice ale sale, dar nu i-a fost deloc uşor, mai ales că în ţara lui nu se găseşte nimic de muncă.
Salariu de 800 de dolari
În acceeaşi engleză stricată, Perera se înţelege bine cu muncitorii români din echipă. Este mulţumit este de job-ul lui, mai ales că acesta îi permite să-şi trimită fetele la şcoală. „Câştig mai bine decât în ţara mea şi pot trimite bani familiei, acasă. Fata mea cea mare este studentă la universitate şi va deveni profesoară de religie şi istorie", a spus bărbatul.
Pe lângă fata de 23 de ani, mai are două, de 11 şi, respectiv, 16 ani. Perera spune că nu ar fi reuşit să le trimită la studii dacă nu se ivea contractul de muncă din România. Mai are de stat un an aici şi efortul de a sta departe de familie merită: câştigă aproape 800 de dolari pe lună, mult mai mult decât