Mă tem că adevăraţii maidanezi nu stau în bătaia ploii, ci conduc maşini de lux, luate din banii de sterilizare a câinilor fără stăpân...
Problema câinilor fără stăpân este o dilemă precum cea în bancul cu rabinul. Vestit pentru înţelepciunea sa, acesta este pus în situaţia de a împărţi dreptatea între doi împricinaţi. Îl ascultă cu atenţie pe primul şi spune: „Ai dreptate". Îl ascultă şi pe cel de-al doilea, iar răspunsul este identic: „Şi tu ai dreptate". Aflat de faţă, Iţic îl întreabă, nedumerit, pe rabin: „Păi, cum vine asta, Rabi? Nu se poate să aibă amândoi dreptate!".Iar rabinul cel înţelept îi răspunde: „Şi tu ai dreptate!"
Aşa şi cu maidanezii: toată lumea are dreptate. Şi cei care se plâng că sunt muşcaţi sau hăituiţi de patrupedele hămesite, şi cei care se opun unui măcel anti-canin.
Mesajul primei tabere sună cam aşa: „Ne e frică să mai mergem pe stradă, în parc sau în faţa blocului! Noaptea mai ales, haite de 10, 15 sau chiar 20 de câini atacă trecătorii singuratici sau pe cei care nu au posibilitatea să se apere. Copiii şi bătrânii se află într-un mare pericol. Câinii sunt flămânzi şi agresivi, iar când intră în călduri devin de-a dreptul fiare. E suficient să atace unul pentru a se dezlănţui şi ceilalţi. Mulţi sunt turbaţi, iar spitalele sunt pline de oameni muşcaţi de câini".
Iubitorii de animale au un mesaj la fel de convingător: „Cu ce sunt vinovate bietele animale? Unele au fost abandonate în stradă, altele s-au născut fără stăpân. De obicei sunt blajine, nu atacă oameni, dar foamea şi lipsa unui adăpost le pun în situaţia dramatică de a lupta pentru supravieţuire. Agresivitatea oamenilor le face şi pe ele agresive. Câinele are un suflet mai curat decât mulţi dintre oameni. Este un animal prietenos şi docil, nu degeaba se spune că e cel mai bun prieten al omului. Gândiţi-vă la câinele de lângă bloc, căruia îi mai daţi din câ
