În apropierea Spitalului de Urgenţe „Sfîntul Spiridon“ din Iaşi, vizavi de un restaurant pictat în culorile soarelui, cîţiva pereţi cărămizii şi păstrînd doar pe alocuri fragmente dintr-o tencuială mai veche, alcătuind fosta casă a istoricului român Alexandru Dimitrie Xenopol (1847-1920), zac umili, împrejmuiţi de un gard de sîrmă. Ferestrele dreptunghiulare, de ale căror margini atîrnă, pe interior, fîşii gri de polietilenă, lasă să se întrevadă cîteva dintre cele 32 de camere care au format cîndva conacul istoricului, situat pe strada Vasile Conta nr. 9. Priveliştea din interior, ca şi cea dinafară, de altfel, nu încîntă deloc. Dacă te plimbi de-a lungul cărăruii ce se întinde ca un şarpe între gard şi cele cîteva maşini parcate fie cu faţa, fie cu dosul spre casă, observi de toate. Găurile din pereţii interiori se deschid şi scot la iveală alţi pereţi deformaţi, murdari, scrijeliţi sau arşi pe porţiuni mici. Apoi, în colţuri, braţe de vreascuri sau o pătură roasă par mai îngheţate decît „locatarii“ actuali ai casei. Persoanele fără adăpost, care înnoptează între cărămizile ce par să cadă în fiecare zi, au reuşit să transforme terenul într-o zonă cu „acces interzis“. Nimeni nu poate intra în edificiul care a aparţinut cîndva fostului rector al Universtităţii „Alexandru Ioan Cuza“. Poarta de fier este păzită de doi cîini albi cu aţe încîlcite.

Deşi clădirea este inclusă în Lista Monumentelor Istorice sub numele casa „A.D. Xenopol“, Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte, Patrimoniul Cultural Naţional nu a reuşit încă să o achiziţioneze. Proprietarul acesteia a fost atacat şi în instanţă, dar demersul instituţiei a fost zadarnic. În clădirea ce datează încă de la sfîrşitul secolului al XIX-lea s-au adăpostit, de-a lungul vremii, mai multe firme, iar din 1989 edificiul a funcţionat, pe rînd, ca sediu al Universităţii Ecologice, Partidului Laburist al Munc