Numele acestui medic român, care a devenit faimos ca o vedetă de televiziune cu vechi stagii, într-o singură zi, doar pentru că a făcut o boacănă gravă de malpraxis, revine brusc în actualitate. Un doctor cu o carieră onorabilă, pînă într-o bună zi, ajunge vestit nu doar din cauza unei erori chirurgicale, ci mai ales din pricina televiziunilor, care mediatizează imediat orice ieşire din norma curentă. O crimă sau un accident, o ticăloşie sau o evidentă prostie te proiectează în spaţiul public, aşa cum alte numeroase fapte bune sau „realizări profesionale“ nu sînt în stare să te scoată de sub mantia, deseori protectoare, a anonimatului. Întîmplările bune nu interesează pe nimeni, good news, no news, cum ar veni. Sîntem educaţi să ne minunăm şi să fim interesaţi-atraşi, cu un fel de curiozitate bolnăvicioasă, doar de mizeriile acestei vieţi, şi nu de minunile acesteia. Bucuria este înlocuită de „distracţie“ – totul devine „distracţie“, că e vorba de sărbători religioase, o aniversare, un eveniment cultural, sportiv, chiar şi un tandru „rendez-vous“ este pus sub această găunoasă siglă –, iar adîncul/miezul întîmplărilor de lîngă noi ne scapă. Dacă ar mai fi ceva de nescăpat de către televiziuni. Viaţa, ca şi literatura, rămîne în altă parte, cu o frumoasă vorbă a lui Kundera (nu prea mai e interesat nimeni de ceea ce scrie el la Paris, după ce au răsuflat şi în anticomunismul de la noi nişte poveşti tulburi din juneţea lui). Cine e depozitarul adevărului absolut? Nu e păcat că sînt astăzi tineri care ştiu că marele prozator a dat nişte declaraţii nu foarte cuşer, dar nu-i mai citeşte nimeni romanele şi eseurile? Păcat şi de această dată.

Cum invitaţiile pentru fel de fel de găunoase convorbiri la Palatul Cotroceni, pe diverse teme, mă plictisesc de moarte, ca şi idioatele filme româneşti cu BD (Brigada Diverse, pe care postul TV N 24 le livrează în m