- Diverse - nr. 538 / 1 Mai, 2010 Atunci cand vrea sa te cunoasca, domnul presedinte incepe cu torentul sau de vorbe, arunca pulbere stelara si vrea sa-si creeze in jur acea densitate patetica, prin care se stie aparat de orice reactie de indoieli si reprosuri. De obicei, nu se uita atent la interlocutor, nu din timiditate, ci mai mult din orgoliu. Nu suporta ideea sa cunoasca pe cineva din intamplare, in vanzoleala strazii, a magazinelor sau a mijloacelor de transport in comun. In biroul sau, insa, oamenii i se par cu adevarat vii, iar conturul acestora stralucitor, straniu si magnetic. Deseori, profitand de semiobscuritatea camerelor, indrazneste sa-si atinteasca privirea o clipa pentru ca apoi sa nu-si poata stapani exclamatia de surpriza, de uimire si de confuza presimtire a unui nou reflux de sentimente. Tot timpul incearca sa-si formuleze in minte cateva posibile feluri in care urmeaza sa se comporte in fata alegatorilor. Simte ca gandurile il atrag spre un teritoriu sigur, neumbrit de probleme, ca acolo langa el totul se reinventeaza spre a umple un spatiu, dinainte stiut, cu linii si forme care se indeparteaza, insa, spre a contura altceva, pe potriva altor inchipuiri. Presedintele PDL-REGHIN, DORU RUSU, asculta cu atentie ceea ce ii spun ceilalti, dand aprobator din cap, scuturandu-si scame imaginare, tresarind uneori a mirare, pentru ca apoi sa izbucneasca intr-un ras dezlantuit, excitant. Tanarul presedinte, vazut din profil, are linia fruntii frumos arcuita, nasul trasat fin, buzele conturate intr-o usoara rasfrangere. Uneori, DORU RUSU se simte strain si indepartat de toata cererea din jur… Trecut si prin ciur si prin darmon, prin fel si fel de functii, isi da seama de pretiozitatea faptelor sale si simte ca prezenta sa acolo este absolut necesara. Prefera sa stea de vorba cu oricine, sa-i asculte speculatiile existentiale si chiar sa-l sustina. Intr