Vrem nu vrem, figura romantic-sangeroasa a vampirului este adanc intiparita in cultura noastra, fiind de altfel prezenta, sub o forma sau alta, in folclorul de pe toate continentele. Dar ce ar fi putut sa-l inspire pe Bram Stoker sa scrie Dracula? De unde a inceput totul?
1. Potrivit biochimistului canadian David Dolphin, o clasa de boli rare ale sangelui, transmise in general pe cale ereditara - porfiriile -, ar putea explica intreaga mitologie a vampirilor, de la Dracula si pana la Twilight-ul zilelor noastre. Sa fie oare toti acesti don Juani sinistri si nemuritori, care dorm in sicrie luxoase si seduc tinere domnite (daca nu cumva au ghinionul ca cineva sa le infiga un tarus in inima), doar victimele inocente ale unor diagnostice gresite?
2. Porfiriile sunt determinate de un metabolism defectuos al porfirinelor, celule din grupul hemului, pigmentul celulelor rosii ale sangelui, responsabil cu capturarea si degajarea oxigenului.
3. Exista 7 tipuri principale de porfirii, asociate unor dereglari de intensitati si caracteristici simptomatologice diferite. La cei care sufera de unul dintre tipuri, porfirine "singuratice" se acumuleaza in diferite tesuturi, dar mai ales in piele. Mici bombe cu ceas letale, "detonate" atunci cand sunt expuse la lumina prin generarea de radicali liberi capabili sa distruga celulele care le adapostesc.
4. In forma de Porfirie eritropoietica congenitala sau Morbul lui Gunther, principalele simptome sunt o puternica anemie (de unde si clasica paloare a vampirilor) si fotosensibilitatea, poate cea mai cunoscuta dintre caracteristicile acestora. Intr-adevar, intocmai cum i s-ar intampla si unui nosferatu, bolnavul de porfirie trebuie sa evite expunerea directa la soare, altminteri pielea din zone precum fata, partea dorsala a mainilor si talpilor, de pe antebrate si picioare, se arde
