Scrinul din dormitorul bunicii, oglinda ovala usor aburita, vitrina supla, paharele de cristal si cestile de portelan, ceasul cu pendula si linguritele de argint. Sunt toate acestea vechituri? Sigur ca nu! Trecutul, indiferent de forma sau felul in care se pastreaza produce o rezonanta emotionala speciala, pentru ca acolo sunt toate amintirile.
Toate lucrurile vechi au o poveste a lor, au o viata a lor, si au in primul rand personalitate. Concluzia: este o mare gresala sa crezi ca lucrurile vechi sunt doar vechituri.
Cai nervosi, gutui si sulfina
Un loc unde sunt adunate toate minunile din casa bunicii este Galeria de Arta si Antichitati "Hanul cu Tei", cea mai mare de acest gen din tara, aflata in zona medievala din centrul istoric al Bucurestiului, o adevarata oaza, intr-un oras isteric.
O vizita la "Hanul cu Tei" (care a fost ridicat in jurul anului 1833, de Stefan Popovici si Anastase Gheorghe Polizu si care azi este monument de arhitectura), este o vizita in alta lume.
Curtea in stil spaniol, cu cate 14 pravalii pe o parte si 14 pe alta, a ramas ca acum 200 de ani. Singurii care nu au rezistat sunt teii din curtea hanului. Dar se aude inca zgomotul dulce al copitelor de cai, care lovesc nervos in piatra pavajului.
In galeria de arta si antichitati miroase a hartie veche, a sulfina, a gutui, a nuci, a lemn de cires si a flori uscate. Pare dezordine, dar daca privesti atent realizezi totul este la locul lui. La "Hanul cu Tei" stau adunate toate comorile din casa bunicii: piese de mobilier, mai mari sau mai mici (unele adevarate opere de arta), tapiserii si covoare, tablouri si gravuri (cu si fara semnaturi de marca), fotografii si harti, corpuri de iluminat (cine mai stie cate scrisori de dragoste s-au scris si s-au citit la lumina ei), bronzuri, portelanuri, alpaca, argint, alama, antimoniu, s
