Stronţiu, tanezumab şi tratamente celulare sunt soluţii de ultimă generaţie care ar putea stopa peste câţiva ani degenerarea articulaţiei şoldului. Boala poate afecta persoanele trecute de 50 de ani, dar şi tinerii sunt expuşi.
Artroza articulaţiei coxofemurale reprezintă degradarea cartilajului - la fel ca şi în cazul altor articulaţii (genunchi-gonartroză, degete, umeri etc.). Degradarea articulaţiei coxofemurale se produce sub acţiunea enzimelor distructive produse tocmai de cartilaj, dar nu numai de acesta. Celulele osoase şi membrana sinovială, cea care îmbracă şi protejează articulaţia, participă în mod indirect la această degradare, explică medicul ortoped Marian Isac.
Tocmai în această direcţie se îndreaptă cercetările specialiştilor. Durerea şi şchiopătarea sunt primele semnale de alarmă ale unei coxartroze. Iar în cazul în care nu se iau măsuri urgente de tratament, situaţia se degradează şi mai mult prin pierderea mobilităţii articulaţiei şi a masei musculare din jurul acesteia, explică medicul. Radiografia de şold (de obicei e recomandabil să se facă radiografie bilaterală pentru a compara cele două articulaţii) nu reflectă întotdeauna stadiul bolii. Pot exista radiografii aproape normale, deşi bolnavul resimte dureri mari, sau, dimpotrivă, distrugeri mari, vizibile pe radiografie, care nu sunt însoţite de dureri foarte mari.
Stronţiul reduce distrugerea osului
Profesorul Francis Berenbaum, de la secţia de reumatologie a Spitalului Saint-Antoine din Paris, a explicat pentru cotidianul „Le Figaro" protocolul terapeutic în astfel de cazuri. Mai întâi, în primele faze ale bolii se administrează paracetamol sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (prescurtat AINS) care pot fi completate cu medicamente cu acţiune lentă: diacereină, glucozamină, condoitin sulfat.
Se poate apela şi la infiltraţii (injecţii) locale intraarticulare cu